MICUL SCRIITOR
Pe parcursul acestei activitati sub indrumarea profesoarelor de limba si literatura romana, PRUNUTA NICOLETA si CRACIUNESCU ADINA, elevii au realizat lucrari constand in eseuri,referate si poezii pe temele:natura, excursii,scoala mea,prietenii mei ,jurnal de vacanta.
1.Eseuri
Gandurile mele-PAUN CRISTINA
COPILUL-cea mai minunata faptura de pe pamant si cea mai de pret comoara pentru parinti. Din pacate copiii, cand sunt mici, nu se gandesc la neajunsurile vietii si la grijile parintilor.Ei se gandesc ca viata este ceva amuzant, o jucarie pe care daca o pierzi odata nu ai sa o mai gasesti a doua oara.Copiii sunt nepasatori crezand ca sunt norocosi si ei stiu mereu sa ceara diferite lucruri dar sa nu dea numic in schimb.Practic lui nu-i pasa de nimic.Nu se gandeste la neajunsurile vietii.Viata prin ochii unui copil este ca o mare nesfarsita pe care poti face ce vrei. Copilul nu are niciun gand plin de ingrijire si nu este pregatit sa-si infrunte destinul.Viata are multe cai, unele bune, iar altele rele.Noi trebuie sa stim pe care sa o alegem.Cele doua cai pot fi sub forma unor usi care odata aflat acolo trebuie sa stii pe care sa o alegi-Daca o alegi pe cea buna o sa ai parte de mai multe bucurii, pe cand, cealalta usa este plina de probleme peste care trebuie sa treci cu orice pret. Pentru altii viata este un labirint pe care trebuie sa îl indrepti si sa lasi razele soarelui sa intre.Parintii sunt foarte norocosi pentru ca au de la Dumnezeu doua daruri:primul este viata, iar cel de-al doilea dar sunt copiii, fapturile minunate.Fara cel de-al doilea dar viata parintilor ar fi ca o zi de vara fara soare , doar ca aceasta zi se prelungeste pe tot parcursul vietii. Aceste doua comori trebuie a fi pretuite cu orice pret. Intorcandu-ne la copii, ei nu pot sa gandeasca la o varsta frageda ca si un om mare, dar pot intelege.Aceasta intelegere trebuie sa vina din sufletul lui.Este insa o mare problema.Unii copii nu vor sa inteleaga acest lucru si de aceea cand vor creste vor fi socati de aceasta lovitura.Insa, din pacate nu numai copiii gandesc asta, ci si adolescentii care nu vor sau refuza sa creada acest lucru. Resemnandu-ne trebuie sa credem ca viata nu este usoara.Ea ne poate fi dusman sau prieten. Va veni vremea la care ne vom da seama cu adevarat ca viata trebuie pretuita ca pe cel mai scump diamant.Aceasta povara poate fi si grea si usoara,dar indiferent de cum ar fi parintii si copiii trebuie sa stie sa pretuiasca. Pentru a putea trece peste aceasta mare responsabilitateavem nevoie de prieteni adevarati.Prietenii adevarti pot avea mare importanta in viata.De asemenea ai si dusmani,caci fara ei viata nu ar fi posibila. Chiar daca nu iti dai seama in viata esti inconjurat de mai multi dusmani decat de prieteni adevarati.Dar asta este,tu trebuie sa mergi mai departe si sa privesti de sus dandu-le de inteles ca nu te pot invinge. In aceasta calatorie poti descoperi multi prieteni falsi,adevarati,dusmani dar vor ramane in urma pentru ca in data ce vei termina primul capitol le vei incepe pe celelalte nestiind ce te asteapta mai departe. Cu tot acest risc si totodata cu tot acest suspans mergi mai departe pentru ca nu ai ce sa faci,nu te poti pri cand vrei tu.Doar bunul Dumnezeu hotataste cand de nasti si cand mori. Trebuie sa inveti sa traiesti pentru a supravietui si trebuie sa respecti pentru a fi respectat,dar cel mai de pret lucru este sa poti intelege pentru a fi inteles,pentru ca fara intelegere nu poti trece peste probleme. Trebuie sa ne traim viata,sa mergem mai departe cu fruntea sus si sa lasam lucrurile triste in urma.
2.Poezii
De-as fi o raza de soare . . . - Carsote Carmen Oana
Pe cerul diminetii senin/ Mi-ar placea sa ma revars in ocean/ Si sa ma reincarnez intr-un delfin./ De-as fi o raza de soare/ Pe cerul innorat/ Mi-ar placea sa aduc ploaie/ In desertul inghetat./ De-as fi o raza de soare/ Pe cerul instelat/ Mi-ar placea sa ma plimb in carul mare/ Pana-ntr-alt univers indepartat./ De-as fi o raza de soare/ Pe cerul inghetat al iernii/ Mi-ar placea sa fac loc primaverii./ De-as fi o raza de soare/ Pe cerul albastru al marii/ Mi-ar placea in mare/ Sa dau totul uitarii./
3.Referate
Pe parcursul acestei activitati sub indrumarea profesoarelor de limba si literatura romana, PRUNUTA NICOLETA si CRACIUNESCU ADINA, elevii au realizat lucrari constand in eseuri,referate si poezii pe temele:natura, excursii,scoala mea,prietenii mei ,jurnal de vacanta.
1.Eseuri
Gandurile mele-PAUN CRISTINA
COPILUL-cea mai minunata faptura de pe pamant si cea mai de pret comoara pentru parinti. Din pacate copiii, cand sunt mici, nu se gandesc la neajunsurile vietii si la grijile parintilor.Ei se gandesc ca viata este ceva amuzant, o jucarie pe care daca o pierzi odata nu ai sa o mai gasesti a doua oara.Copiii sunt nepasatori crezand ca sunt norocosi si ei stiu mereu sa ceara diferite lucruri dar sa nu dea numic in schimb.Practic lui nu-i pasa de nimic.Nu se gandeste la neajunsurile vietii.Viata prin ochii unui copil este ca o mare nesfarsita pe care poti face ce vrei. Copilul nu are niciun gand plin de ingrijire si nu este pregatit sa-si infrunte destinul.Viata are multe cai, unele bune, iar altele rele.Noi trebuie sa stim pe care sa o alegem.Cele doua cai pot fi sub forma unor usi care odata aflat acolo trebuie sa stii pe care sa o alegi-Daca o alegi pe cea buna o sa ai parte de mai multe bucurii, pe cand, cealalta usa este plina de probleme peste care trebuie sa treci cu orice pret. Pentru altii viata este un labirint pe care trebuie sa îl indrepti si sa lasi razele soarelui sa intre.Parintii sunt foarte norocosi pentru ca au de la Dumnezeu doua daruri:primul este viata, iar cel de-al doilea dar sunt copiii, fapturile minunate.Fara cel de-al doilea dar viata parintilor ar fi ca o zi de vara fara soare , doar ca aceasta zi se prelungeste pe tot parcursul vietii. Aceste doua comori trebuie a fi pretuite cu orice pret. Intorcandu-ne la copii, ei nu pot sa gandeasca la o varsta frageda ca si un om mare, dar pot intelege.Aceasta intelegere trebuie sa vina din sufletul lui.Este insa o mare problema.Unii copii nu vor sa inteleaga acest lucru si de aceea cand vor creste vor fi socati de aceasta lovitura.Insa, din pacate nu numai copiii gandesc asta, ci si adolescentii care nu vor sau refuza sa creada acest lucru. Resemnandu-ne trebuie sa credem ca viata nu este usoara.Ea ne poate fi dusman sau prieten. Va veni vremea la care ne vom da seama cu adevarat ca viata trebuie pretuita ca pe cel mai scump diamant.Aceasta povara poate fi si grea si usoara,dar indiferent de cum ar fi parintii si copiii trebuie sa stie sa pretuiasca. Pentru a putea trece peste aceasta mare responsabilitateavem nevoie de prieteni adevarati.Prietenii adevarti pot avea mare importanta in viata.De asemenea ai si dusmani,caci fara ei viata nu ar fi posibila. Chiar daca nu iti dai seama in viata esti inconjurat de mai multi dusmani decat de prieteni adevarati.Dar asta este,tu trebuie sa mergi mai departe si sa privesti de sus dandu-le de inteles ca nu te pot invinge. In aceasta calatorie poti descoperi multi prieteni falsi,adevarati,dusmani dar vor ramane in urma pentru ca in data ce vei termina primul capitol le vei incepe pe celelalte nestiind ce te asteapta mai departe. Cu tot acest risc si totodata cu tot acest suspans mergi mai departe pentru ca nu ai ce sa faci,nu te poti pri cand vrei tu.Doar bunul Dumnezeu hotataste cand de nasti si cand mori. Trebuie sa inveti sa traiesti pentru a supravietui si trebuie sa respecti pentru a fi respectat,dar cel mai de pret lucru este sa poti intelege pentru a fi inteles,pentru ca fara intelegere nu poti trece peste probleme. Trebuie sa ne traim viata,sa mergem mai departe cu fruntea sus si sa lasam lucrurile triste in urma.
2.Poezii
De-as fi o raza de soare . . . - Carsote Carmen Oana
Pe cerul diminetii senin/ Mi-ar placea sa ma revars in ocean/ Si sa ma reincarnez intr-un delfin./ De-as fi o raza de soare/ Pe cerul innorat/ Mi-ar placea sa aduc ploaie/ In desertul inghetat./ De-as fi o raza de soare/ Pe cerul instelat/ Mi-ar placea sa ma plimb in carul mare/ Pana-ntr-alt univers indepartat./ De-as fi o raza de soare/ Pe cerul inghetat al iernii/ Mi-ar placea sa fac loc primaverii./ De-as fi o raza de soare/ Pe cerul albastru al marii/ Mi-ar placea in mare/ Sa dau totul uitarii./
3.Referate
Asemanari si deosebiri intre MIORITA-BALTAGUL-Dima Antonia
Criticii literari au considerat acest roman o parafrază modernă a baladei populare Mioriţa. Într-adevăr romancierul a pornit de la cunoscuta baladă populară românească, pe care a apreciat-o foarte mult. Prin capodopera Baltagul, apărut în 1930, Sadoveanu realizează o nouă interpretare a mitului mioritic, versul-motto indicând sursa de inspiraţie: “Stăpâne stăpâne,/ Mai cheamă ş-un câne”. Astfel prin Baltagul intram in acea 'gura de rai' a scrisului sadovenian. După propria mărturisire a autorului, la baza romanului stă şi un fapt real: oprindu-se la un han, a auzit o discuţie dintre doi jandarmi despre uciderea unui cioban şi despre posibilii făptaşi. Mihail Sadoveanu a sintetizat aceste elemente şi a elaborat o construcţie epică, riguroasă, plasând în centru o psihologie feminină complexă. Din baladă a reţinut ideea conflictuală: doi ciobani se înţeleg să-l omoare pe al treilea pentru a-i lua oile. Distanţa de la balada populară la roman este mare, trecând prin talentul, imaginaţia, pătrunzătoarea observaţie sicuală şi psihologică a romancierului. Mihail Sadoveanu înlătură descrierea şi pune accentul pe acţiune şi pe psihologie. Faţă de resemnarea ciobanului moldovean, Mihail Sadoveanu creează o psihologie feminină, ieşită din comun, prin setea sa de dreptate şi de adevăr. În fond romanul poate fi considerat o continuare a baladei populare. Exista posibilitatea ca Vitoria sa fie aceea maicuta care isi cauta fiul, aici insa in calitate de sotie iubitoare. Subiectul este simplu, păstrând elementele baladei: un cioban este omorât de doi tovarăşi ai săi pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, aprigă şi inteligentă nu are linişte până nu află făptaşii şi nu-i pedepseşte după legea nescrisă a comunităţii. In Miorita moartea este vazuta ca o nunta. Asemeni traditiilor, tinerii care mor si nu s-au casatorit sunt inmormantati in costum de mire iar ingroparea este asemuita nuntii. In Baltagul ,,nunta” din Miorita este inlocuita cu inmormatarea propriuzisa facuta tot dupa traditii, astfel romanul lui Sadoveanu este si o monografie a satului romanesc. Motivul transhumantei prezent in Miorita este preluat si de catre autorul Baltagului. In timpul trecerii de la munte spre campie se petrece actiunea comuna a celor doua capodopere literare: ciobanul moldovean este ucis de alti doi semeni deoarece acesta are oi mai multe si mai multi bani. Cainele care trebuia sa-l apere pe ciobanasul din Miorita sau chiar cainii pe care trebuia acesta sa-I auda dupa moarte sunt inlocuiti in Baltagul cu Lupu, un caine exemplar, un model al ,,prietenului cel mai bun al omului” care a vegheat la capataiul stapanului mort pana a fost silit de zapada sa-l paraseasca. Prin umanismul său profund, prin valorile etice pe care le propune, Baltagul este o capodoperă a creaţiei sadoveniene, dar şi o remarcabilă creaţie a literaturii române moderne. În comportamentul eroinei se cuprinde o întreagă filozofie de viaţă (ca cea a banului din Mioriţa), un echilibru şi o măsură în toate, fără nici o tânguire, moştenite din asprimea vieţii din vremuri imemoriale. Chiar daca s-a inspirat sau nu din Miorita, dupa cum si scrie, Sadoveanu este profund miscat de aceasta balada: ,, In toata structura ei aceasta balada unica este asa de artistica, plina de simtire, asa de inalta pentru natura eterna, incat eu o sotesc drept cea mai nobila manifestare poetica a neamului nostru.”
Criticii literari au considerat acest roman o parafrază modernă a baladei populare Mioriţa. Într-adevăr romancierul a pornit de la cunoscuta baladă populară românească, pe care a apreciat-o foarte mult. Prin capodopera Baltagul, apărut în 1930, Sadoveanu realizează o nouă interpretare a mitului mioritic, versul-motto indicând sursa de inspiraţie: “Stăpâne stăpâne,/ Mai cheamă ş-un câne”. Astfel prin Baltagul intram in acea 'gura de rai' a scrisului sadovenian. După propria mărturisire a autorului, la baza romanului stă şi un fapt real: oprindu-se la un han, a auzit o discuţie dintre doi jandarmi despre uciderea unui cioban şi despre posibilii făptaşi. Mihail Sadoveanu a sintetizat aceste elemente şi a elaborat o construcţie epică, riguroasă, plasând în centru o psihologie feminină complexă. Din baladă a reţinut ideea conflictuală: doi ciobani se înţeleg să-l omoare pe al treilea pentru a-i lua oile. Distanţa de la balada populară la roman este mare, trecând prin talentul, imaginaţia, pătrunzătoarea observaţie sicuală şi psihologică a romancierului. Mihail Sadoveanu înlătură descrierea şi pune accentul pe acţiune şi pe psihologie. Faţă de resemnarea ciobanului moldovean, Mihail Sadoveanu creează o psihologie feminină, ieşită din comun, prin setea sa de dreptate şi de adevăr. În fond romanul poate fi considerat o continuare a baladei populare. Exista posibilitatea ca Vitoria sa fie aceea maicuta care isi cauta fiul, aici insa in calitate de sotie iubitoare. Subiectul este simplu, păstrând elementele baladei: un cioban este omorât de doi tovarăşi ai săi pentru a-i lua oile, dar femeia acestuia, aprigă şi inteligentă nu are linişte până nu află făptaşii şi nu-i pedepseşte după legea nescrisă a comunităţii. In Miorita moartea este vazuta ca o nunta. Asemeni traditiilor, tinerii care mor si nu s-au casatorit sunt inmormantati in costum de mire iar ingroparea este asemuita nuntii. In Baltagul ,,nunta” din Miorita este inlocuita cu inmormatarea propriuzisa facuta tot dupa traditii, astfel romanul lui Sadoveanu este si o monografie a satului romanesc. Motivul transhumantei prezent in Miorita este preluat si de catre autorul Baltagului. In timpul trecerii de la munte spre campie se petrece actiunea comuna a celor doua capodopere literare: ciobanul moldovean este ucis de alti doi semeni deoarece acesta are oi mai multe si mai multi bani. Cainele care trebuia sa-l apere pe ciobanasul din Miorita sau chiar cainii pe care trebuia acesta sa-I auda dupa moarte sunt inlocuiti in Baltagul cu Lupu, un caine exemplar, un model al ,,prietenului cel mai bun al omului” care a vegheat la capataiul stapanului mort pana a fost silit de zapada sa-l paraseasca. Prin umanismul său profund, prin valorile etice pe care le propune, Baltagul este o capodoperă a creaţiei sadoveniene, dar şi o remarcabilă creaţie a literaturii române moderne. În comportamentul eroinei se cuprinde o întreagă filozofie de viaţă (ca cea a banului din Mioriţa), un echilibru şi o măsură în toate, fără nici o tânguire, moştenite din asprimea vieţii din vremuri imemoriale. Chiar daca s-a inspirat sau nu din Miorita, dupa cum si scrie, Sadoveanu este profund miscat de aceasta balada: ,, In toata structura ei aceasta balada unica este asa de artistica, plina de simtire, asa de inalta pentru natura eterna, incat eu o sotesc drept cea mai nobila manifestare poetica a neamului nostru.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu